Repros

Mama ii reproseaza fiului:
- Aha, deci in Spania nu vrei sa te duci; in Italia nu vrei sa te duci; fotbal nu stii sa joci… Bine ma, atunci dă la facultate… să ajungem rasul blocului…

Comportament civilizat

Un roman in avion in zbor spre paris . Se realxeaza omu, isi scoate pantofii, cand observa in scaunul din stanga un ungur, in scaunul din dreapta un ungur. Dupa juma de ora de la decolare, romanu politicos catre unguri:
- Eu ma duc sa iau o bere, voi vretzi ceva?
Unguru din stanga,:
- Da, o cola fara gheatza.
Dupa ce pleca sa ia bauturile unguru din stanga ii ia un pantof si trage o flegma sanatoasa in pantof si il pune la loc. Aduce romanu bauturile, dupa juma de ora ii intreaba din nou. Unguru din dreapata:
- Mie adu-mi o cola cu gheatza.
Romanu pleaca dupa bauturi, unguru din dreapta trage o flegma in celalalt pantof. Avionul se pregatea de aterizare, romanu isi pune pantofii si isi da seama de ce are in pantofi, dupa care politicos li se adreseaza:
- Ma intreb oare cand o sa inceteze cu ura asta intre romani si unguri, cand o sa putem sa ne purtam si noi civilizat, fara sa tragem flegme in pantofi, fara sa ne pisam in cola…

Un zambet cristalin.....

Oare...?!

Acum ceva timp am inceput o postare,ceva de gen:as zice ca Moartea s-ar fi indragostit de mine.....si daca ar fi asa,ce ar putea sa insemne?.....ce ar putea sa insemne mai mult decat sunt ca orice om,muritor!Muritor in zilele noastre inseamna muritor de foame,ratat,inapt,retardat s.a.m.d.....Nu!Eu ma refer la moartea propriu-zisa,moartea corpului,desprinderea sufletului de corp,moartea cerebrala d.p.d.v juridic.Mda....vi se pare ciudat si contradictoriu ca o persoana la 25 ani sa se gandeasca,la cum ar fi,daca ar fi.....sa mori....Ei bine datorita faptului ca mi-am vazut peste jumatate de familie "pe masa" inca de la 10 ani,probabil ca am ramas marcata,sau pe pula mea...ma gandesc si la sfarsitul meu,care inevitabil va veni ca la fiecare dintre noi.N-am cum sa-mi imaginez sfarsitul meu la 70 de ani,si d.p.d.v psihologic nu ar trebui sa-l conturez nici acum,nici macar ca idee!Dar si daca ar fi,daca "mi s-ar intampla",prima idee ar fi ce las in urma mea,ce am facut in 25 ani....nimik.Am facut in mare parte cam ce am considerat eu ca e bine,am vazut ca viata si anii trec usor pe langa mine.Singura "chestie"pe care as lasa-o in urma mea ar fi o pisica,o singura "chestie" palpabila...atat!In rest,cum ziceam si altadata,nu plec decat cu amintirile mele.Si tin sa va spun eu una nu cred in Rai sau Iad,in izbavire,in cainta dinaintea mortii....in nicio chestie religioasa.Eu cred intr-o idee moderna,cum ca:asa cum te simti inaintea mortii asa se va simti/va "merge" mai departe si spiritul.
De fapt ce este moarte?un prag....ori viata este doar un prga,o clipa intre doua morti?....cine stie?Vom vedea cand vom fi si noi acolo,aproape.Chiar si asa,mergand pe acesta idee,eu mi-am vazut tatal stingandu-se in 8 luni de zile,l-am vazut caindu-se pt ca isi vedea sfarsitul aproape si l-am vazut in ultimele zile cand nu ma mai recunostea,nu stia unde se afla,nu stia de ce l-am gasit acolo unde credea el ca e pe patul de moarte....Si ce?Ce reprezinta asta pentru creierul meu si pentru capacitatea mea de intelegere la 23 ani?!Nimic,decat un curs firesc,la fel ca si restul milioanelor de oameni de mor de cancer la plamani,prostata,colon,san,......etc.Nu vreau sa fiu cinica,pt ca in acele momente nu mi-a fost deloc bine,dar acum am puterea sa analizez la rece.Si-a pierdut constiinta si se credea cu vreo 20 ani in urma,nici macar la casa parintilor ci in cu totul alta parte....acolo i-a dictat lui subconstientul sa fie,alea au fost ultimele lui amintiri.Asa cum am mai spus:doar cu amintirile ne ducem in groapa!Daca i-a fost bine sau nu,n-am de unde sa stiu si credeti-ma ca nu vreau sa fiu rapusa la fel ca el,prefer sa fiu lasa(dupa spusele unora) si sa mor in somn ori subit.Nu imi doresc sa-mi imaginez cum era acum 600-700 ani sa fii ars pe rug si nici nu-mi doresc sa ma chinui.Poate par ipocrita si fara respect fata de Biserica ori idei acceptate,insusite de-a lungul vietii....dar mi-as dori o "evadare"usoara,eu si amintirile mele,pe care nu cred ca le voi duce mai departe de acest prag,al mortii....dar catre el,asa as vrea sa ma indrept.V-am spus la un moment dat ca pe noi oamenii ne macina o intrebare si totodata un regret:"ce-ar fi fost daca?"......

Ce-ar fi fost daca.....amintirile-ar fi vii....?!

As putea sa zic ca Moartea s-a indragostit de mine,nu de alta,dar nu vreau sa spun ca un ghinion nu vine niciodata singur!....vorba populara.......Nu vreau sa ma plang mai mult decat o fac de obicei,ca deh sunt femeie,sentimentala,sensibila,slaba de inger....si nici nu vreau sa repet o alta vorba din popor:D-zeu nu-ti da mai mult decat poti duce..........?!OARE?Dar cat de mult poate duce un om din punct de vedere psihic,ori spiritual(asta in cazul in care crede in D-zeul de la Biserica)....cine ii defineste limitele,daca nu el insusi?!Daca isi pune streangul de gat ori se arunca de la etaj e catalogat drept EMO ca asa e moda,dar stau si ma intreb acum 100,200 de ani,cum mai era moda?exista o moda atunci ori se plafonau toti in aceeasi soarta,dizgratioasa ,ori mergeau toti pe sindromul de turma,ca asa impunea societatea din acele vremuri?Nu vreau sa dau raspunsuri,presupuneri si nici sa intru in alte polemici dupa mintea mea creata,pentru ca si noi ne supunem la randul nostru la anumite plafonari pe care(trist,dar nu le intelegem,si nu le vom intelege decat cand vom avea vreo 70 ani) nu le deslusim.
Mi s-a intamplat o faza de curand....ca deh...toate "ni se intampla".....sa lucrez de 3 ani la un bar,salariu venea,spaga mergea,fara sef idiot care sa sufle in ceafa si sa fie exagerat peste limita bunului simt ci din contra un om minunat care m-a ajutat pana peste cap,datorita lui am ajuns sa ma simt la acel loc de munca ca intr-o familie si chiar sa-mi fac prieteni foarte apropiati.Cum spuneam,s-a intamplat ca intr-o duminica sa imi spuna ca vrea sa vanda afacerea,adica barul cu totul iar eu urmam sa raman acolo dar cu alt sef.Joi a venit la bar si mi-a zis ca a gasit client iar intr-o saptamana urma sa plecam amandoi,deoarece noii proprietari au vrut sa-si aduca personalul....Si asa m-am trezit in cateva ore stand cu el de vorba,plini amandoi de tristete,impovarati de amintiri,de munca depusa in toti acesti ani,de teama unei schimbari radicale,de un mic entuziasm amestecat cu ceva amaraciune.In ultimele zile ale mele acolo,am tras o bauta zdravana cu prietenele apropiate si printre cateva picaturi de vin rosu am depanat amintirile a tot ce am facut noi in ultimii ani la bar,am ras....dar se vedea clar pe fetele noastre ca nu era rasul nostru de veselie,ne-am uitat la poze de la petrecerile de ziua noastra dupa care am inchis barul iar 2 zile mai tarziu am predat cheile.Intr-o saptamana s-au sters 3 ani,si continua sa se strearga ceea ce pentru noi a fost un local,o obisnuianta,o parte importanta din viata noastra,un program,un obicei,o comuniatate mica,s-a sters ideea mea...Ana de la bar!In urmatoarele zile mi-am inchis telefonul pentru ca nu mai suportam telefoanele cu aceleasi intrebari:ce s-a intamplat,de ce ai plecat,ce faci acum,iti e greu,nu mai e la fel barul fara tine/voi....Da a fost greu sa se obisnuiasca creierul meu cu ideea,dar spre surprinderea mea mi-a trecut usor pt ca nu am mai vorbit si nu am vrut sa am vreo tangenta fiindca stiam ca imi va fi si mai greu.Iar dupa 2-3 saptamani am intrat pt prima data in bar stric ca un client,si nu am avut nici pe dracu'.Iar acum dupa o luna fara cateva zile mi-am putut pune ordine in ganduri cat sa le scriu aici.Nu am trecut peste frustrarile financiare pt ca e greu cand iti bate chiria la usa,dar pe cele personale le-am depasit.Stiti....cea mai mare intrebare care ne macina pe noi oamenii este:"ce-ar fi fost daca...?"Raspundem cu greu schimbarilor radicale,oricat de flexibili si de schimbatori am fi noi insine,mai ales cand avem un plan definit pt viitor,mai ales cand nu avem de ales!Si cand nu ne sta nimic in putere.....Datorita experientei de viata,de multe ori m-am rugat sa cad pe scari si sa am amnezie totala,dar de si mai multe dati am spus ca amintirile sunt cel mai de pret lucru dat noua,oamenilor....doar cu ele ne ducem in groapa.Si ca orice sabie cu 2 taisuri,ca orice lucru cu parti bune si rele,la fel sunt si amintirile.Desi in ultimii 3 ani am stat fara niciun stres,unica nefericire a fost moartea tatalui meu....acum pentru prima data in multi ani,mi-am reamintit ca ne putem adapta,ca putem trece peste daca avem vointa sau chiar daca ne impunem,indiferent daca dureaza 1-2 saptamani(ca in cazul meu) ori ne trebuiesc mai multe luni sau ani!Si pusul streangului de gat este pentru unii o solutie,dar nu pentru mine si nici intr-un caz in astfel de situatii.Eu sunt adepta principiului ca viata merita traita,ca incercarile astea triste te calesc(dupa cum ar spune unii),te schimba(dupa cum ar spune altii) si oricat s-ar intrepatrunde situatiile si starile launtrice eu cred in ambele idei.Tristetea e pe moment,dar la sfarsit dupa un timp ne aducem aminte numai de lucrurile frumoase,si nu e nevoie sa cad pe scari ca sa-mi dau seama ca tristetea se inmoaie si trece...probabil cicatricile din sufletul nostru raman,dar intotdeauna amintirile pastrate vor fi doar cele frumoase si care ne-au umplut sufletul de bucurie...Iar cateva persoane care citesc blog-ul asta stiu despre ce vorbesc,si de cate ori am povestit razand cu gura pana la urechi cum am fost parasita de iubitul meu in pragul mortii tatei,numai pentru faptul ca el a avut de ales intre o masina si mine,iar el a ales masina.Iar acum imi intaresc si mai mult zambetul amintindu-mi de acele discutii,si ca acum povestesc despre o poveste personala din trecut....Asa se sterg lucrurile,unul pe celalalt...si ca sa fiu putin poetica,la fel ca un val ce-l urmeaza pe celalat........
Sunt oameni care o duc mult mai rau,sunt cei mai batuti de soarta ori lipsiti de noroc si ma refer aici la oameni invalizi,la cei nascuti asa,la cei care au copii bolnavi in scaun cu rotile,la cei ce au ramas pe strazi intr-o saptamana la fel cum am ramas eu fara servici....exemplele pot continua si sunt pretutindeni in jurul nostru sa le vedem.Daca eram la o discutie amicala as zice ca cei care ajung sa-si puna streangul de gat sunt idioti,dar in cazul in care imi asum o mica raspundere pentru niste randuri ceva mai pline de substrat,as zice ca nu e treaba mea sa judec,fiecare alege ce vrea....sa se arunce de pe bloc la 20 ani pentru ca l-a parasit iubiata ori sa-si creasca copilul bolnav fara sa-l abandoneze si sa-si aceepte viata asa cum este.Sa renunte la ideea unei vieti obisnuite de a avea o familie,o casa si 1-2 copii,sa iasa ca orice om la pensie,sa-l ingrijeasca copii la batranete si sa-l ingroape.Eu consider ca cel mai mare chin pe lumea asta e sa-ti ingopi propriul copil.Acestia care sunt mai oropsiti ca noi,oamenii care sunt dovezi vii a perseverentei,a tariei si totodata a neputinei,pentru ca daca as spune al supravietuirii nu consider ca ar fi totalmente corect.Acestia sunt oamenii care nu urmeaza un trend ci doar o credinta simpla(nu ma refer la Biserica),oameni marginalizati,oameni care in toata nestiinta/necunostinata(asa cum ii consideram noi) isi vad de viata lor si merg inainte acceptand-o asa cum este,care se lipsesc de internet,masina,mobil sau de vreo pagina de blog si in simplitatea lor exprima multa mai mult decat va pot spune eu aici....doar daca avem bunavointa sa ne uitam la ei si sa-i acceptam fara prejudecati!Nu vreau sa intru in polemici ci doar sa trec usor de la o extrema la alta nuantand,fara a intra in detalii....Pentru cei care au mai citit si care mi-au spus ca mi-am gresit vocatia si ca sunt o muza de inspiratie prin intermediul acestui blog,credeti-ma ca nu sunt!!!Voi stiti ce experiente de viata am mai avut si ceea ce am trait,de aceea nu pot decat sa spun 2 ideei pe care eu le consider destul de substantiale:
1."Caracterul unui om sta in soarta sa."
2.Au ramas tot mai putini cei ce te-nteleg
Daca pozele-ar vorbi amintirile-ar fi vii
Am stii iar ce gandeam cand eram copii
Probabil poza ta din rama ti-ar sopti:
'Stii nu esti ce-mi doaream sa fii'......."
Asuma-ti responsabilitatile si incearca sa nu ai prea multe asteptari de la viata ori de la persoanele ce te inconjoara....sa ai INTOTDEAUNA asteptari de la tine si de la ceea ce esti capabil ca om sa faci,sa respiri prin toti porii,sa induri,sa canalizezi.....si pentru prietenii/prietenele mele care inteleg ce vreau sa spun:pe pula mea ce poti sa faci!....Asa ca sa fie de "funny"......

Adam si Evul (publicat de The Haules)

Adam nu si-a dorit niciodata sa guste din pomul cunoasterii. Pentru ca binele si raul erau unul, totul si nimic, alfa si omega. Pentru ca nu exista necesitatea. Dupa care a vrut sa futa. Si s-a futut. Pe el.
Multumim, pisi!

Prejudecata noastra

“De multe ori in viata noastra suntem parasiti,jigniti,stropiti cu noroi din cauza deciziilor pe care le luam si a circumstantelor de care avem parte in viata noastra.Ajungem uneori sa credem ca nu avem nicio valoare.Dar sa stii ca indiferent de ce s-a intamplat si cand se va intampla ceva,niciodata nu-ti vei pierde valoarea.Pentru cei care te iubesc TU esti de nepretuit.Valoarea vietii nu provine din ceea ce facem,pe cine cunoastem ci din ceea ce suntem.”…Asta e mesajul care o buna prietena de-a mea mi l-a trimis ca sa ma intareasca intr-un moment de tristete….iar acum l-am recitit ca sa-mi aduc aminte de putinii oameni pe care ii am langa mine….Totusi nu pot sa nu ma gandesc ca pana una alta fiecare dintre noi suntem mai mult sau mai putin ingrati,indiferenti si mai presus de toate nu avem rabdarea ori bunavointa de a privi omul din spatele discutiei.Oamenii din ziua de azi,romanii nostri nu mai stiu sa acorde “prezumtia de nevinovatie”,daca imi permiteti exprimarea…noi ne pricepem cel mai bine la a judeca,a trage concluzii si chiar a barfi.Ce e si mai trist e ca multi dintre noi PREJUDECA.Suntem invidiosi pana in maduva oaselor doar pentru ca e greu sa traiesti in societatea de azi…si ma refer de la pustii de liceu pana la oameni de 40-50 ani care inca lucreaza si au contacte cu alti oameni,macar pensionarii isi vaita pensia amarata si incep sa-si povesteaca tineretile.Dar noi nu,noi stim sa barfim cat se poate de mult:care a divortat,cine a avut accident(si deh,tot el e de vina),cat am baut week-endu’ asta,pe cine am mai futut,cu ce pularai umbla vecinica de la etaju 8 si exemplele pot continua la nesfarsit!nu stim sa spunem o vorba buna fata de cineva care si-a renovat casa;in loc sa ne bucuram pentru ca omul respectiv si-a luat o piatra de pe inima pt urmatorii 10 ani,noi tragem concluzia:”si se mai vaita la mine ca nu are bani”….pai d-aia nu avea bani,ca omul a pus deoparte sa-si renoveze casa,ori sa-si ia masina,ori a facut imprumut si numai el o sa stie cum se va descurca cu banii de acum inainte.Ne pricepem foarte bine sa facem haz de necaz,dar cred ca in ziua de azi am ajuns sa facem un misto crunt si nimanui nu-i pica bine cand este persoana vizata.Nu mai stim sa spunem intr-o discutie:”bravo lui/ei” sincer…cand ma uit atenta la oamenii care zic asta vad un zambet ironic,de parca ar avea niste caramizi in locul dintilor.Mie imi place sa barfesc si recunosc asta,dar nu o fac cu rautate si nici in sinea mea nu-mi fac cruce cu 2 maini ca un amic de al meu sa dea faliment in scurt timp doar pt ca eu nu am fost in stare sa-mi deschid o afacere,iar el da.Suntem rautaciosi si invidiosi pentru ca nu avem cu ce ne ocupa timpul:nu mai stim sa citim,sa plecam la drumetii(nici macar nu mai trimitem o vedere acasa),sa vedem un film bun,un concert,sa mergem la teatru etc.Iesim la bere,biliard,un film la mall,mergem la munte iarna sa facem Revelionul si sa ne imbatam sa ne facem praf si ne dam mari destepti pe temele astea,cu ce am facut/vazut noi…Multi dintre noi facem asta ca o refulare(ma refer strict la betii).Nu vreau sa dau n* exemple caci stiti la ce ma refer.Am o postare legata de internet si site-urile de socializare,pai daca ne uitam atent,doar la 5 profile din 100 gasim titlul vreunei carti,in rest:”nu am timp sa citesc,nu-mi place sa citesc”…..ori si mai rau:”nu am mai citit o carte din generala:))”.Un bun prieten d-al meu are o vorba:Coi’elio in loc de Coehlio,dar dupa parerea mea e bun si ala la un moment dat decat deloc.Mai are vreun rost sa spun ca ne caracterizeaza prostia,idiotenia si suntem o natie de inculti?!Cineva mi-a spus acum multi ani ca cine detine informatia detine puterea….iar acum ma uit ca broasca-n teava ca informatia inseamna scorul de la ultimele 3 meciuri,sau cat de tare s-a imbatat amicu’ la ultimul gratar.Nu sunt doxa de carte si nici nu vorbesc in necunostinta de cauza dar macar am un simt al aprecierii si un mic sistem de valori.Mi s-a intamplat de curand sa vad un tablou dragut la cineva acasa,iar gazda sa-mi zica ca ea l-a pictat….nu m-am putut abtine sa n-o iau peste picior putin si s-o intreb ce fel de tablou este:in tuse sau linii?Nu de alta dar chiar mi-am simtit insultata mica inteligenta pe care o am si nici nu am vrut sa fac o “polemica” de 3 lei simpla,in a intreba care este diferenta dintre nuanate si tonuri...Ca intr-un final sa-mi zica ca vroia sa ma testeze,sa vada daca ma pricep.Nu,nu ma pricep dar nici nu am ciment in cap cand ma uit la un tablou.Nu fac parte din categoria pitipoancelor si nici nu-mi fac poze in baie(desi recunosc ca am niste poze la profil care nu ma tin departe de acesta prejudecata din partea celor care le vad).Si ca sa revin…nu-l apreciaza multa lume pe Radu Morar pentru ce jurnalist e si nici prea multi nu-i cunosc backround-ul ca activitate jurnalistica…toti il doar ca un tip rigid care isi cam desfiinteaza invitatii in emisiune.De Andrei Gheorghe nu-si mai duce nimeni aminte,si nu mai face nimeni gluma:esti cea mai slaba veriga!................................................
Eu una lucrez intr-un barulet cochet si am contact cu fel de fel de persone,preponderent de varsta mea….de la 18 pana 40…si de nenumarate ori m-am lovit de prejudecata si rautatea oamenilor dar mi-am facut si prieteni foarte apropiati aici.Mi s-au intamplat niste faze,care de multe ori le-am pus pe seama bauturii,dar cat de mult iti intuneca bautura gandirea?!Mai ales ca noi avem multi clienti de-ai casei si ne stim toti intre noi,prin intermediul locului unde lucrez ori ca vecini de cartier,de scoala generala si totusi am ramas siderata la anumite faze.Sunt genul de om care de la un punct incolo nu da 2 scuipati lesinati despre parerea oamenilor referitoare la mine,dar nici chiar in halu’ asta…sa va exemplific:cand trebuie sa iau ultima comanda la inchidere intreb 2 clienti:va mai aduc ceva?raspuns:”Da,te-as vrea pe tine dar nu esti in meniu…crezi ca se poate?”altul imi pune 5 lei pe bar si ma intreaba:”si pupicul meu unde e?”.Poate voi credeti ca lucrez in vreun bar de stretease,dar repet e un barulet cochet,un café-bar…Printre multe altele de acest gen,bomboana de pe coliva a venit de la o cunostinta de-a mea,un vecin pe care il cunosc de vreo 10 ani cu care am mai vorbit diverse,de care m-am cocnit pe la petreceri,gratare…ma duc la masa si faza se desfasoara in felul urmator:
Eu:cu ce va servesc?
El:pai serveste-ne cu niste beri,ca doar asta e treaba ta…hihi(se vrea a fi un zambet de politete)
Eu:poftim?
El:pai nu asta e treaba ta,sa ne servesti?!
Eu:…..mmm,ba da (deja incepusem sa ridic din sprancene)
El:vezi daca nu ti-a placut cartea ….hihi(gluma proasta,vrand sa aiba ultimul cuvant)
Eu:…..mda,asa e…asta e,daca nu am facut decat o singura facultate….hihi(deja plecam sa le aduc comanda,pt ca nu avea niciun rost sa continui aceste intepaturi inutile)
Iar exemplele astea cu scoala si cartea sunt la fel de numeroase ca flirturile proaste…nu stiu daca sunt umilinte dar eu una asa m-am simtit in momentele respective…Nu sunt femeia pe fruntea careia scrie prosta si nici servitoare pt serviciul care-l am,desi multe femei(mai ales femei) asa m-au numit.Sunt un om cu o educatie(“cei 7 ani d-acasa”),o baza,ceva cultura generala….atat!2maini,2picioare…un om simplu.Ce v-am povestit eu in seara asta si tot ce am aberat pare,dupa mine,una dintre cele mai josnice laturi ale personalitatii umane.Dar toti o facem mai mult sau mai putin,dupa cum v-am spus si mai sus.Si ca sa gasim scuze pt un astfel de comportament spunem ca lumea e rea si aderam la trend….pai daca aderam la trend,latura umana,buna unde mai este?Se micsoreaza si mai exista doar acolo unde si cand ne convine noua!!!Am invatat sa nu ne mai adaptam,am invatat sa fim rigizi,am invatat sa fim ciufuti,dificili….de fapt am invatat cel mai bine cum sa fim superficiali.Unchiul si diriginta mea mi-au zis 2 idei:”omul cat traieste invata” si “intotdeauna sa ai langa tine oameni cu o secunda mai destepti ca tine de la care ai ce invata!”Pai de unde sa mai invatam noi daca purtam ochelari ca ai calului?.....Eu cred ca nu mai invatam atatea pe cat ar trebui,si daca marsam pe trendul asta si ne uitam in spate,cu 5 ani in urma ne vom intreba:ce am facut in ultima vreme?NIMIC!Pt ca bauta de saptamana trecuta,ori ziua de nastere sarbatorita in nu stiu ce loc,nu si-o mai aduce nimeni aminte nici peste vreo 2 luni,daramite peste ani….Iar noi,ca niste oameni care nu stiu decat sa se victimizeze,ne vom plange amarul ca nu avem prieteni si ca nu se mai mentin relatiile!Dar nu ei sunt de vina,ci noi!….de la un punct incolo,NOI suntem de vina…suntem de vina pt ca tratam oamenii cu superficialitate si mai ales pt ca avem pretentii prea mari fara sa facem nimic.Mircea Badea ar zice:”traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”,eu as zice :viata e plina de cacat si noi suntem plini de viata” sau “viata e ca paru’ din cur:scurta si plina de cacat!”Tocmai de aceea sunt de parere ca ar trebui sa avem un dram de minte….inainte de toate!Eu am invatat sa invat de la cei de langa mine,am invatat macar sa am rabdare si sa ascult omul de langa mine si sa-mi insusesc ce consider eu ca e mai bun pt mine,fara sa-l desconsider pe el….Mi-am petrecut multe seri discutand cu oamenii de langa mine,si altele “bagand in sedinta” pe cei carora aveam ceva sa le spun vorbindu-le franc,si nu ca am vrut sa fac pe atotstiutoarea ori sa le bag sfaturi pe gat,dar consider ca o parere cat de cat obiectiva si o vorba buna nu strica nimanui.Poate ca uneori am gresit,poate uneori am fost injurata,dar stiu foarte clar ca nu am deranjat pe nimeni si ca pt mine,am constiinta impacata,dand dovada de bunavointa fara a ma baga in sufletul nimanui….Nu sunt maica Tereza si nici nu pozez in astfel de ipostaze,dar stiu ca e cat se poate de USOR sa-i gasesti unui om “un nod in papura” daca VREI…decat sa-l accepti asa cum e,nici macar nu zic sa-l intelegi,doar sa-l accepti……Romanii nu se impart in:bogati si saraci,se impart intre mai mari sau mai mici:prosti,idioti,inculti,lipsiti de moralitate si valori…iar daca Caragiale traia in zilele noastre,se spanzura…credeti-ma pe cuvant!

Ingerul unui sufletel

Era odata un copil care urma sa se nasca.Intr-o zi l-a intrebat pe Dumnezeu:

“-Doamne, stiu ca ma vei trimite pe Pamant maine,dar spune-mi te rog,cum voi trai eu asa mic si neajutorat?”

Acesta ii raspunse zambind:

“-Din multimea ingerilor am ales unul pentru tine,el te va astepta cu drag si va avea grija de tine.”

“-Dar Doamne,aici in cer eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc.Este suficient pentru mine ca sa fiu fericit…Si cum voi reusi sa-i inteleg pe oameni?Eu nu le cunosc limba….”

“-Ingerul tau iti va spune cele mai dulci si frumoase cuvinte pe care le-ai auzit vreodata.Cu multa rabdare si dragoste ingerul tau te va invata sa vorbesti.”

“-Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?”

“-Ingerul tau iti va impreuna mainile si te va invata sa te rogi.”

“-Am auzit ca sunt oameni rai pe Pamant,Cine ma va apara?”

Raspunsul nu ezita nicio clipa:

“-Ingerul tau te va apara chiar cu riscul propriei vieti.”

“-Dar eu voi fi trist pentru ca nu te voi mai putea vedea…”

“-Ingerul tau iti va vorbi despre Mine si te va invata drumul care te conduce spre Mine,chiar daca Eu iti voi fi mereu alaturi.”

In acel moment era multa pace in cer,iar vocile de pe Pamant abia puteau fi auzite.Atunci in graba,copilul intreba incet:

“-Doamne,care este numele ingerului meu pazitor?”

Acesta il mangaie bland cu pivirea si zise:

“-El va veghea toata viata sa asupra ta!Tu il vei numi simplu: Mama…”

Prietenie

*Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma.Nu merge in spatele meu pentru s-ar putea sa nu te pot ghida.Mergi alaturi de mine si fii prietenul meu.
*Toti aud ce spui,prietenii asculta ce spui...cei mai buni prieteni asculta ceea ce nu spui.

Generatia noastra

Aceasta scrisoare este adresata celor care fac parte din generatia noastra,a celor ce s-au nascut in anii ’70-’80…Generatia X.Suntem ultima generatie care a jucat V’ati ascunselea,Castel,Ratele si Vanatorii,Frunza,Hotii si Vardistii,Albinuta,Elasticul,ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai!”,uitimii care au folosit telefoane cu fise.Inainte sa ne dam bipuri ne fluieram ca sa iesim afara si stateam doar pana la lasarea intunericului,nu aveam dolby surround asa ca taceam toti ca sa auzim ce se petrece in film,nu aveam Nintendo sau Playstation ci tetris sau jocuri de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap pline de praf.Faceam colectie la Turbo si ActionMan si gaseam mereu sa schimbam dublurile,aveam glosare si ceva vechituri prin casa.La petreceri mai jucam Flori,Fete si Baieti,Adevar sau Provocare ori Stilca,noi suntem ce care inca au mai cerut prietenia (sau li s-a cerut),care roseam la cuvantul sex….noi am completat sute de oracole,iar cand ajungeam la rubrica “De cine iti place?” speram sa gasim numele nostrum scris de persoana indragita.Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente/dulapuri/usi,cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca,beam apa de la cismeaua din curte,nu dintr-o sticla iar vopseaua leaganelor era pe baza de plumb.Mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta ori perne de aer.Pierdeam ore in sir contruind carucioare din fier vechi cu care ne dadeam drumul pe o strada inclinata,iar dupa cateva opriri in copaci sa garduri am invatat sa rezolvam problema franei.Ne zgariam,ne rupeam un os,pierdeam un dinte dar era numai vina noastra.Mancam biscuiti,paine cu unt,beam sucuri cu zahar si nu mai aveam exces de greutate,pentru ca tot timpul eram afara la joaca.Imaprteam o sticla de suc in patru,folosind aceeasi sticla si nu mai murea nimeni din asta.Nu toti eram eram elevi straluciti,iar daca unul din noi ramanea repetent avea o a 2-a sansa…nu mergea nimeni la psiholog,psihopedagog,nu avea nimeni hiperactivitate ori probleme de atentie….Multi ar spune ca eram plictisitori,si se intreaba cum am supravietuit,ei bine poate eram plictisitori,dar eram FERICITI….si mai presus de toate aveam PRIETENI….!

Femeile si internetul

Dragii mei,tocmai de ceva ani incoace tot ma trezesc in diverse discutii la o bere zicand ca site-urile "de profil" unde intalnesti diverse persoane cu care apoi vorbesti pe mess,ca deh e mai usor,sunt o mare pierdere de timp.Nici acum 5 ani cand mi-am facut primul profil nu am fost incantata,iar de la an la an se degradeaza si mai mult din cauza multor utilizatori care le trag in jos.Pana una alta sunt putine sanse sa-ti faci ceva prieteni de calitate si sa nu mai zic de o relatie,credeti-ma ca nu exista asa ceva:))Daca acum cativa ani mai existau baieti care sa ne invite macar la 1-2 intalniri,la o simpla cafea in urma unei discutii pe mess...acum se sar niste etape destul de importante.Nu stiu daca sunt eu ghinionista-sefa,dar de la 25 pana la 32 ani nu prea mai exista barbati care sa discute mai mult de o ora sau chiar sa merite a le pastra id-ul pentru mai multe zile.Vorba celor de la Parazitii:"la coada la buletine doar discutii despre sex"...Ok!ne intereseaza si aspectul asta,dar dupa 30 min..."arata-mi sanii;ridica-te sa-ti vad poponetul;ce sa mai pierdem timp vino la mine k sa stii de unde pleci;eu sunt mai direct,te deranjeaza?arata-mi piersicuta ta aia frumoasa...".Sa mai continui?!Cred k va sunt destul de cunoscute replicile astea:)Si da,recunosc ca am facut si treaba asta,am mers la extrem pana la a arata...o sa ganditi:"ce proasta!"Ei bine eu am facut-o dintr-o simpla curiozitate ca urmare a unei intamplari nefericite a uneia dintre cele mai bune prietene de-a mea...S-a intamplat asa:fata vorbeste cu baiatul mai multe ore intr-o noapte,baiatul nu stiu exact ce i-a facut de a convins-o dar fata i-a aratat sanii,moment in care el a prins-o,i-a facut un scurt filmulet in care i se vedea si fata iar acum o santajeaza cu bani ca sa nu-i puna filmul pe mai multe site-uri.Ok ea a gresit,ok inteleg ca e "criza" dar nu mi-am dat seama ca asta e o afacere asa profitabila pentru un baiete de 26 ani.Dupa care intervin eu ca sa experimentez,ma rodea curiozitatea gandirii unui astfel de om trecut de varsta pubertatii,si mai ales al rezultatului...motiv pentru care iau un baiete,il las sa duca discutia inevitabil catre sex si am asteptat sa faca propunerea de a-i arata....ceva.I-am aratat si finalul a fost dupa cum stiam deja din start:discutia a pornit intr-o mod placut si s-a terminat printr-o invitatie la el sau la mine "daca e loc".Nu am facut decat sa arat ca sunt dispusa...Nu am facut decat sa-mi confirm ca in momentul de fata sunt 2 tipuri de discutii:ori vrei,ori vrei!!!daca nu se retrage si inceteaza orice alta discutie.Acum nu mi-o luati in nume de rau,nu e vorba doar despre sex si de a arata un sanisor la web,ei s-ar multumi si cu o promisiune pt data viitoare,dar sa fie doar una ca daca o lungesti iti dau ignore,s-ar multumi si cu un numar de tel ca apoi sa te streseze cu telefoane pentru o eventuala intalnire,la tine sau la el desigur,ca un suc nu se mai poate bea decat la domiciliu datorita faptului ca au disparut toate terasele,restaurantele,barurile si cafenelele.Directia este aceeasi...Trist dar adevarat doamnele mele e ca multe dintre noi,si chiar multi barbati isi doresc ceva OK,dar in realitate nu facem decat sa pierdem timpul!Chiar atat de disperate suntem?!Din 20 de conversatii nu ajungem decat la o intalnire,daca e si aia....si care bineinteles este dezastruasa:ori platesti tu consumatia,ori iti lasa impresia ca dupa o ora vrea sa plece ca speriat de bombe,ori iti face invitatia la el pentru ca la acea terasa "este prea mult zgomot"Cam da,suntem disperate,presate de timp sau de job,si chiar de bani,e mai greu cu toate astea sa cunosti persoane noi prin intermediul tuturor prietenelor deja combinate:))Sunt aspecte poate mult prea generalizate si in tot ce am scris aici sunt destule lacune prin care ma puteti contrazice,dar este adevarat si trist...Eu imi asum responsabilitatea si sunt constienta,ca mai in gluma sau mai in serios nu sunt eu ghinionista-sefa,probabil ati patit mai rau...dar stiti vorba aceea:"prost nu e cine cere,ci cel care ofera"...Ati observat cum la inceputul fiecarei discutii barbatul/baiatul va raspunde repede,va multumeste pentru pozele trimise...ca in final sa ajunga sa spuna ca se baga la film,ori ca ii e prea somn.Sincera sa fiu mie internetul imi este la indemana si am invatat sa fac haz de necaz si sa nu ma las dezamagita,chiar sa fac caterinca atat cat se poate de anumite specimene...Sa fim serioase fetelor ca fiecare dintre noi am cunoscut barbati care dupa 2-3 intalniri si chiar dupa ce ne-am culcat 1 data cu un baiat,acesta uita complet de noi si numarul nostru de telefon...iar noi ramanem cu un gust amar,intrebandu-ne unde am gresit,sau mai rau..."ce ar fi fost,daca...?"Mi-ar placea tare mult ca pe acest blog sa vad si povestirile barbatilor, de acest gen sau de oricare altul.Nu vreau sa fac discriminare si nici sa victimizez sexul fumos.Am vrut sa incep printr-o nota uzuala...