Oare...?!

Acum ceva timp am inceput o postare,ceva de gen:as zice ca Moartea s-ar fi indragostit de mine.....si daca ar fi asa,ce ar putea sa insemne?.....ce ar putea sa insemne mai mult decat sunt ca orice om,muritor!Muritor in zilele noastre inseamna muritor de foame,ratat,inapt,retardat s.a.m.d.....Nu!Eu ma refer la moartea propriu-zisa,moartea corpului,desprinderea sufletului de corp,moartea cerebrala d.p.d.v juridic.Mda....vi se pare ciudat si contradictoriu ca o persoana la 25 ani sa se gandeasca,la cum ar fi,daca ar fi.....sa mori....Ei bine datorita faptului ca mi-am vazut peste jumatate de familie "pe masa" inca de la 10 ani,probabil ca am ramas marcata,sau pe pula mea...ma gandesc si la sfarsitul meu,care inevitabil va veni ca la fiecare dintre noi.N-am cum sa-mi imaginez sfarsitul meu la 70 de ani,si d.p.d.v psihologic nu ar trebui sa-l conturez nici acum,nici macar ca idee!Dar si daca ar fi,daca "mi s-ar intampla",prima idee ar fi ce las in urma mea,ce am facut in 25 ani....nimik.Am facut in mare parte cam ce am considerat eu ca e bine,am vazut ca viata si anii trec usor pe langa mine.Singura "chestie"pe care as lasa-o in urma mea ar fi o pisica,o singura "chestie" palpabila...atat!In rest,cum ziceam si altadata,nu plec decat cu amintirile mele.Si tin sa va spun eu una nu cred in Rai sau Iad,in izbavire,in cainta dinaintea mortii....in nicio chestie religioasa.Eu cred intr-o idee moderna,cum ca:asa cum te simti inaintea mortii asa se va simti/va "merge" mai departe si spiritul.
De fapt ce este moarte?un prag....ori viata este doar un prga,o clipa intre doua morti?....cine stie?Vom vedea cand vom fi si noi acolo,aproape.Chiar si asa,mergand pe acesta idee,eu mi-am vazut tatal stingandu-se in 8 luni de zile,l-am vazut caindu-se pt ca isi vedea sfarsitul aproape si l-am vazut in ultimele zile cand nu ma mai recunostea,nu stia unde se afla,nu stia de ce l-am gasit acolo unde credea el ca e pe patul de moarte....Si ce?Ce reprezinta asta pentru creierul meu si pentru capacitatea mea de intelegere la 23 ani?!Nimic,decat un curs firesc,la fel ca si restul milioanelor de oameni de mor de cancer la plamani,prostata,colon,san,......etc.Nu vreau sa fiu cinica,pt ca in acele momente nu mi-a fost deloc bine,dar acum am puterea sa analizez la rece.Si-a pierdut constiinta si se credea cu vreo 20 ani in urma,nici macar la casa parintilor ci in cu totul alta parte....acolo i-a dictat lui subconstientul sa fie,alea au fost ultimele lui amintiri.Asa cum am mai spus:doar cu amintirile ne ducem in groapa!Daca i-a fost bine sau nu,n-am de unde sa stiu si credeti-ma ca nu vreau sa fiu rapusa la fel ca el,prefer sa fiu lasa(dupa spusele unora) si sa mor in somn ori subit.Nu imi doresc sa-mi imaginez cum era acum 600-700 ani sa fii ars pe rug si nici nu-mi doresc sa ma chinui.Poate par ipocrita si fara respect fata de Biserica ori idei acceptate,insusite de-a lungul vietii....dar mi-as dori o "evadare"usoara,eu si amintirile mele,pe care nu cred ca le voi duce mai departe de acest prag,al mortii....dar catre el,asa as vrea sa ma indrept.V-am spus la un moment dat ca pe noi oamenii ne macina o intrebare si totodata un regret:"ce-ar fi fost daca?"......