Varsta vs Timp

Locuiesc de foarte mult timp cu chirie,vreo 7 ani sa fiu mai exacta,iar de ceva luni bune m-am mutat in apartamentul unui bun prieten,tot cu chirie....frate,frate dar branza-i pe bani,si ma lafai intr-un super apartament(pt mine e super,pt altii e obisnuit) de 70 mp,2 balcoane,mobilat,utilat....eh,ma laud si eu acum fiindca ma simt bine.Dar vis-a-vis de toate cacaturile pe care le "contemplez" eu pe blog despre sex,barbati/femei,relatii si altele ma gandeam de mult timp la baiatu' asta care mi-a inchiriat apartamentul....e barbat in toata firea,dar in fine,asa ii zic eu,baiat.Il cunosc de ceva ani buni,iar eu am ajuns sa stau la el in apartament pt ca a divortat,apoi s-a recasatorit si in momentul de fata locuieste impreuna cu sotia la ea acasa...ideea la care ma tot gandeam de ceva vreme si nu-mi gaseam cuvintele s-o exprim e urmatoarea:pe ce drumuri te duce soarta?!El a fost casatorit (cu tot cu relatia ce a precedat casnicia) vreo 15 ani,a divortat din anumite motive iar la 6 luni,aproximativ,s-a recasatorit.Nu fac comparatii intre cele 2 casnicii,eu il cunosc pe el ca om si am vazut ca nu s-a schimbat nicio clipa,ci doar este mai fericit si mai linistit acum,dupa cum era si normal.Dar vedeti voi,nu normalitatea este problema,ci sansa sa ti se intample asa ceva intr-un timp atat de scurt,mai ales in zilele noastre si cand esti trecut de 35 ani...e deja o raritate,dar si o bucurie imensa cand vezi 2 oameni cu un "bagaj" enorm in spate ca se contopesc...relational ma refer,nu va ganditi la prostii:))Stiu ca o sa citeasca blog-ul,sper sa nu se supere ca l-am dat exemplu,dar este cel mai strong exemplu pe care il am de vreun an incoace.O stiu si pe sotia lui:o finete de femeie,statornica,directa,sincera,diplomata din cale afara,mamoasa,sensibila,sustinatoare,intelegatoare,discreta,toate calitatile ca sa faci casa cu o astfel de femeie...iar el:un baiat bun,muncitor,care tine foarte mult cu "casa",destept,cult,comunicativ,strangator,corect,se implica in multe proiecte cu seriozitate,prietenos,amabil....toate calitatile pt un barbat adevarat.Asa ca de ce mai ma mira faptul ca s-au intalnit si casatorit asa repede.Bravo lor!Eu una nu consider ca a fost pripeala,ci din contra,mai bine ca s-au "contopit" ei 2,decat sa fi fost separati,fiecare dintre ei intr-o cvasi-relatie in care sa traga si sa lupte ca prostii.Chiar daca s-a intamplat mai tarziu,s-a intamplat si se merita unul pe celalalt.Nu cunosc relatia lor din interior,nu am asistat niciodata;ca in orice relatie cu suisuri si coborasuri conteaza bunavointa,respectul si dragostea ce-o porti celui de langa tine.Ce ma mira pe mine,ca si privitor din afara este simplitatea si usurinta unei casnicii.Aici vreau sa fac o comparatie:intre relatia lor si restul celor esuate,intre taria lor si nesiguranta altora etc....Vorba unui profesor din facultate:marturia este la fel de relativa ca si adevarul...Toate sunt relative daca le iei la bani marunti.Cand ma intalnesc cu prietenii apropiati la o bere,fac acelasi misto de mine si-mi pun aceleasi intrebari:"iar futi toti distrusii;n-ai gasit si tu un baiat ca lumea?" Ei bine,nu!Nu e decat simplu sa privesti din afara,la fel cum privesc si eu acest cuplu,o raritate de 1-100.000.Eu la 26 de ani nu am avut decat 3 relatii serioase si am futut toti idiotii,de zici ca sunt Mama Ranitilor in acte caritabile:)) iar altii la 36 sunt la o a 2-a casatorie,au siguranta si stabilitate fara sa fi avut 15 mii de experiente.Stau si ma gandesc la acest cuplu ca peste 1an,2 vor avea copii si eu va trebui sa zbor de aici ca sa aibe comfortul necesar pt o familie mai nomeroasa...Eu peste 2 ani voi avea 28...maine poimaine 30....Momentan,fara casa,fara servici,fara perspectiva de viitor;pe noi oamenii din aceasta categorie,unde o sa ne duca soarta?Ce-o sa facem peste cativa ani,pt ca toate astea impun o implicare serioasa de timp,efort,perseverenta si bani...e cam imposibil d.p.d.v fizic sa le faci pe toate in cativa ani....si este si mai imposibil sa ai si o relatie in paralel,sa construiesti baza unei viitoare casnicii si a unei familii....Da,este mai usor in 2,sa ai cu cine "sa tragi la caruta" si cu cine sa imparti bucuriile si "roadele" muncii....dar pt mine una este prea putin timp.Sa nu credeti ca varsta de 30 ani este termenul meu limita,dar m-am zbatut atat de mult sa supravietuiesc si sa am un mic comfort in viata asta incat ceea ce v-am enumerat,au ajuns sa fie niste vise,idealuri in viata....prea greu de atins,si asta este realitatea pt mine si pt multi dintre voi cu situatii asemanatoare.Nu contest faptul ca toti o sa realizam ceva in viata,dar nu stiu cat o sa avem parte de fericirea,linistea si siguranta pe care ni le dorim.Pt ca toti vrem chestiile astea,indiferent de modul de viata ....probabil conteaza si compromisurile pe care le facem,plus daca aceste dorinte vor mai avea aceeasi valoare ca la inceput,in momentul in care le vom obtine....Deci conteaza raportul varsta-timp?...Eu zic ca da...in mare parte conteaza!