O altfel de prietenie

           Am asa de cateva zile niste ganduri,care tot imi fug prin cap si nu le pot prinde, nu le pot pune cap la cap, nu pot pune punctul pe "i"....de ceva vreme ma tot gandesc si analizez ce inseamna o prietenie acum ca sunt intr-o alta cultura printre alti oameni, e cumva ciudat sa-i observi din afara. Niciodata nu mi-am pus problema in a-mi face noi prieteni si nici daca e vreo  problema cu mine. Din contra am crezut ca oriunde voi merge oamenii ma vor vrea ca prietena, am crezut ca fiindu-mi usor sa vorbesc ma voi conecta la fel de usor cu ei. Ei bine nu, eu vorbesc iar vorbele nu se intorc catre mine deci nici posibilitatea de a evolua de la o simpla discutie. Cu mine nu e nimic in neregula, ba din contra sunt mai calma si linistita, am invatat propozitiile uzuale ce arata ca esti om cu bun simt si te fac sa pari mai al locului. Dar e interesant fenomenul sociologic/psihologic.....Imi pare ca sunt mai "prieteni" pe facebook decat in viata reala. Ii vezi pe strada oprindu-se pt o scurta discutie, ii vezi la pub-uri dar la finele zilei in fiecare casa sunt doar membrii familiei, fiecare cu ale lui...de fapt cu facebook-ul lui sa-si comenteze unu' altuia, sa se pupe, sa se indrageasca, sa se sustina, sa se felicite...dar fiecare la casa lui. Ciudat. M-am gandit ca poate au o problema cu strainii, dar chiar si asa ma uit la sotul meu, prietenii lui din copilarie...care nu-s. Pai stai asa, ce prieteni sunt astia? Oameni pe care nu i-ai mai vazut de ani sau 2-3 pe care ii vezi de doua ori pe an?! E ciudat cum ma aflu printre oameni desi nu am niciun prieten iar cand vorbesc pe skype sau prin mesaje cu cei de acasa ma simt mai conectata decat cu cei printre care traiesc. Notiunea de prietenie e diferita aici, eu m-as incumeta sa zic ca nu exista sau doar este superficiala...da cred ca cel mai bine spus e superficiala. Noi suntem altfel, noua ne place sa comunicam despre tot si toate, sa ne comunicam viata, doleantele si reusitele (nu doar despre vreme), noua ne place sa avem grupuri diferite de prieteni ( cei cu care mergem la film, colegii, vecinii, cei cu care jucam fotbal joia seara, confidentii etc) noua ne place sa ne reconectam cu oameni dupa ani si ani de zile, noua ne place sa avem oameni in viata noastra si sa facem parte din viata lor....noua ne place sa fim intimi intr-o prietenie! Si acea intimitate ne face sa fim trainici, sa ne ajutam la nevoie, sa intelegem nevoia celuilalt mai presus de ceea ce facem noi in momentul respectiv, sa ne dam camasa de pe noi. Chiar si mai putin apropiati sa fim tot atingem acea intimitate si manifestam empatie. Am crezut ca daca ma arat asa cum sunt voi incuraja oamenii sa se deschida...n-am avut noroc pana acum pt ca nu poti scoate oamenii din zona lor de confort, dar nici nu ma dau batuta, imi deschid propriul meu grup :)) Toata aceasta curtoazie duce la relatii interumane superficiale si parca au atins stadiul in care nu vor noi prieteni....Hmm mai e de meditat...de fapt nu mai e nimic de meditat, pierdere de timp. Ei au prietenia lor, eu o am pe-a mea. Imi deschid propriul grup, am zis! :))