Prin ochii lui senini

                Ce este timpul daca nu o conventie satbilita de om, la fel ca si banii? O conventie din nevoia omului de a , dar oricate numere am folosi nu le putem cuprinde. Dupa cum zicea si Bob Marley: "Banii sunt numere iar numerele nu se termina niciodata. Daca iti trebuie bani pentru a fi fericit atunci cautarea ta nu se va termina niciodata." Dar nu despre bani vroiam sa vorbesc ci despre timp si pruncul meu mic, care creste si tot creste vazand cu ochii. Ma uit la el si strabat cu ochii mintii trecutul si-mi imaginez viitorul, dar nu si prezentul....de ce nu putem noi adultii sa traim in prezent?! Poate pt ca prin ochii mei de mama eu vreau sa ramana mic, dar timpul mi se impotriveste si il creste. Vreau sa-l tin la pieptul meu, sa ramana minunat si neintinat, asa cum mi-a fost dat. Si tot prin ochii mei de mama ma surprinde  o emotie...cum si noi am fost asa o data pt mamele noastre. Ma uit in ochii lui senini...si, contrar firii de mama imi aduc aminte ca cel mai mare dar pe care i-l pot oferi, este independenta. Sa-l las sa exploreze cu uimirea lui specifica lumea asta frumoasa, sa-l las sa intalneasca oameni frumosi si sa-si insuseasca propriile experiente. Si cu cat ma uit mai mult la el cu atat imi dau seama ca a fi adult nu inseamna neaparat ca ne-a pierdut puritatea, ca nu mai suntem oameni minunati si frumosi....ba din contra, pt ca cunoastem dezamagirea, neajunsul si greutatile vietii ar trebui sa stim unde sa vedem magia - in tot si in toate. Copiii fac deja treaba asta, noi de ce n-am face-o? Fiul meu abia merge de-a busilea, nu stie sa vorbeasca si totusi ma invata una dintre cele mai pretioase lectii in viata: sa traiesc si sa ma bucur de prezent, sa ma minunez de splendoarea fiecarei zi. :)