Prin ochii lui senini

                Ce este timpul daca nu o conventie satbilita de om, la fel ca si banii? O conventie din nevoia omului de a , dar oricate numere am folosi nu le putem cuprinde. Dupa cum zicea si Bob Marley: "Banii sunt numere iar numerele nu se termina niciodata. Daca iti trebuie bani pentru a fi fericit atunci cautarea ta nu se va termina niciodata." Dar nu despre bani vroiam sa vorbesc ci despre timp si pruncul meu mic, care creste si tot creste vazand cu ochii. Ma uit la el si strabat cu ochii mintii trecutul si-mi imaginez viitorul, dar nu si prezentul....de ce nu putem noi adultii sa traim in prezent?! Poate pt ca prin ochii mei de mama eu vreau sa ramana mic, dar timpul mi se impotriveste si il creste. Vreau sa-l tin la pieptul meu, sa ramana minunat si neintinat, asa cum mi-a fost dat. Si tot prin ochii mei de mama ma surprinde  o emotie...cum si noi am fost asa o data pt mamele noastre. Ma uit in ochii lui senini...si, contrar firii de mama imi aduc aminte ca cel mai mare dar pe care i-l pot oferi, este independenta. Sa-l las sa exploreze cu uimirea lui specifica lumea asta frumoasa, sa-l las sa intalneasca oameni frumosi si sa-si insuseasca propriile experiente. Si cu cat ma uit mai mult la el cu atat imi dau seama ca a fi adult nu inseamna neaparat ca ne-a pierdut puritatea, ca nu mai suntem oameni minunati si frumosi....ba din contra, pt ca cunoastem dezamagirea, neajunsul si greutatile vietii ar trebui sa stim unde sa vedem magia - in tot si in toate. Copiii fac deja treaba asta, noi de ce n-am face-o? Fiul meu abia merge de-a busilea, nu stie sa vorbeasca si totusi ma invata una dintre cele mai pretioase lectii in viata: sa traiesc si sa ma bucur de prezent, sa ma minunez de splendoarea fiecarei zi. :)

Ora de culcare

            Ca orice mamica ma aflu cu bebe in brate cand vine ora de culcare, mai cu sticla, mai cu suzeta poate poate i s-o face somnic. Si trec 10min, 15, 20, 35min cand ma pocneste o plictiseala crunta de atata leganat si  uitat pe pereti :))) Cu vorbitu' nu avem sanse nici cu povestile ca mai rau trezim atentia....Buuuun si trag inspre mine Kindelu' sa mai imi arunc un ochi  doar doar mai trece timpu', cand vad ca ii se inchid ochisorii....Si dai si fugi neica in dormitor cu kindel, cu tot cu copil, cu pisica ce vine curioasa in urma noastra. Bineinteles ca asezarea in patut nu se poate face fara plansete, dar mami nu se lasa. Si maseaza fruntea lu' bebe si el nu si nu...maraie nervos si roade suzeta. Eu: hai mami sa facem nanita, el bombane acolo pe limba lui...."Nu vreau la soooooomn!! Ce daca ma uit sasiu de somn, eu nu vreau sa dorm!!" Mai mangaie mama putin spancenele, el mai da de 2 ori din maini cu  ultimele puteri, apoi cade, epuizat, prada somnului.
            5 minute mai tarziu, 1-0 pt mami si un bebe care doarme senin. Noapte buna tuturor!

O caracatita?!

          Cand bebe e morocanos si-l legeni, pisica se gudura pe la picioare sau vrea si ea in brate, tre' sa prepari lapte fiindca dintr-un moment in altul poate mai vrea putin si spre norocul tau chiar adoarme, ca sa ai vreo 2 ore sa oranduiesti prin casa linistita. Dar inca nu, pt ca in aceleasi timp suna telefonu' sau cineva la usa, primesti si un mesaj, ai si o alerta de la nu stiu ce articol pe care vrei sa-l cumperi, si o notificare cum ca trebuie sa platesti o factura...tre' sa scoti si puiu' din congelator, masina de spalat a terminat acu mai bine de 3 ore....si-ti mai aduci aminte cu ocazia asta ca mai tre' sa dai fuga nu stiu unde.Creierul e "multitasking" la femei, problema e cu mainile, ca nu sunt de ajuns,si atunci iti doresti sa fi....o caracatita :)) Bineinteles ca ziua trece si nu apuci sa faci nici macar pe jumate din ce ti-ai propus, dar nu-i nimic fiindca si maine e o zi...mai ales ca in fiecare dimineata pruncul tau te intampina cu un zambet larg si un gangurit pe masura, atunci prinzi aripi si nici macar cafeaua nu te poate insufleti mai tare ca acest ingeras. Iei pruncul in brate, deschizi larg ferestrele, tragi aer adanc in piept....e o zi asa frumoasa, iar azi le vei face!

O altfel de prietenie

           Am asa de cateva zile niste ganduri,care tot imi fug prin cap si nu le pot prinde, nu le pot pune cap la cap, nu pot pune punctul pe "i"....de ceva vreme ma tot gandesc si analizez ce inseamna o prietenie acum ca sunt intr-o alta cultura printre alti oameni, e cumva ciudat sa-i observi din afara. Niciodata nu mi-am pus problema in a-mi face noi prieteni si nici daca e vreo  problema cu mine. Din contra am crezut ca oriunde voi merge oamenii ma vor vrea ca prietena, am crezut ca fiindu-mi usor sa vorbesc ma voi conecta la fel de usor cu ei. Ei bine nu, eu vorbesc iar vorbele nu se intorc catre mine deci nici posibilitatea de a evolua de la o simpla discutie. Cu mine nu e nimic in neregula, ba din contra sunt mai calma si linistita, am invatat propozitiile uzuale ce arata ca esti om cu bun simt si te fac sa pari mai al locului. Dar e interesant fenomenul sociologic/psihologic.....Imi pare ca sunt mai "prieteni" pe facebook decat in viata reala. Ii vezi pe strada oprindu-se pt o scurta discutie, ii vezi la pub-uri dar la finele zilei in fiecare casa sunt doar membrii familiei, fiecare cu ale lui...de fapt cu facebook-ul lui sa-si comenteze unu' altuia, sa se pupe, sa se indrageasca, sa se sustina, sa se felicite...dar fiecare la casa lui. Ciudat. M-am gandit ca poate au o problema cu strainii, dar chiar si asa ma uit la sotul meu, prietenii lui din copilarie...care nu-s. Pai stai asa, ce prieteni sunt astia? Oameni pe care nu i-ai mai vazut de ani sau 2-3 pe care ii vezi de doua ori pe an?! E ciudat cum ma aflu printre oameni desi nu am niciun prieten iar cand vorbesc pe skype sau prin mesaje cu cei de acasa ma simt mai conectata decat cu cei printre care traiesc. Notiunea de prietenie e diferita aici, eu m-as incumeta sa zic ca nu exista sau doar este superficiala...da cred ca cel mai bine spus e superficiala. Noi suntem altfel, noua ne place sa comunicam despre tot si toate, sa ne comunicam viata, doleantele si reusitele (nu doar despre vreme), noua ne place sa avem grupuri diferite de prieteni ( cei cu care mergem la film, colegii, vecinii, cei cu care jucam fotbal joia seara, confidentii etc) noua ne place sa ne reconectam cu oameni dupa ani si ani de zile, noua ne place sa avem oameni in viata noastra si sa facem parte din viata lor....noua ne place sa fim intimi intr-o prietenie! Si acea intimitate ne face sa fim trainici, sa ne ajutam la nevoie, sa intelegem nevoia celuilalt mai presus de ceea ce facem noi in momentul respectiv, sa ne dam camasa de pe noi. Chiar si mai putin apropiati sa fim tot atingem acea intimitate si manifestam empatie. Am crezut ca daca ma arat asa cum sunt voi incuraja oamenii sa se deschida...n-am avut noroc pana acum pt ca nu poti scoate oamenii din zona lor de confort, dar nici nu ma dau batuta, imi deschid propriul meu grup :)) Toata aceasta curtoazie duce la relatii interumane superficiale si parca au atins stadiul in care nu vor noi prieteni....Hmm mai e de meditat...de fapt nu mai e nimic de meditat, pierdere de timp. Ei au prietenia lor, eu o am pe-a mea. Imi deschid propriul grup, am zis! :))

Unde s-a dus 2013?

               Pffff trecura 2 ani de cand am mai scris ceva aici. Sa fiu sincera din 2012 si pana acum am mai deschis blogul asta de vreo 2 ori si cumva reciteam randurile mele cu oarecare rusine in suflet, nu mi se mai potrivea acea agresivitate, frustrare, inversunare, neajunsuri si sa fac haz de necaz ca tot romanu' de altfel....si astfel iacata ca nu am mai scris desi aveam ce, mintea mea se misca incontinuu si imi place sa vorbesc despre tot si toate :)) Dar m-am abtinut. M-am hotarat ca nu e cazul "s-o ard dubios" sa inchid blogul, sa redeschid altul si sa ma prefac ca nimic nu a existat, ci sa-mi asum acele randuri si acele experiente de viata fiindca bune-rele sunt ale mele si niciodata nu am fost o ipocrita pozand in ceva ce nu sunt. Si inspirata de cateva mamici, de prietene si de alte lecturi, m-am hotarat s-o iau de la capat!
              Asaaa....deci unde s-a dus 2013? Pai 2013 s-a dus prin a pune in aplicatie ideile pe care le-am invatat in 2011-2012. Atunci am deschis ochii catre viata, am intalnit oameni speciali de la care am invatat asta si de atunci tot ii deschid si mai larg pe zi ce trece. Am invatat sa nu mai ma plang, am invatat ca viata este pur si simplu o reflexie a gandurilor tale, a caracterului tau, am invatat sa sper, sa visez, am invatat sa-mi ingadui sa ma bucur indiferent de ce zic altii, am invatat sa muncesc cu folos (adica pt mine si nu pentru altii) si cred ca cel mai important este ca am invatat ca oamenii nu au nevoie de atatea lucruri pt a fi fericiti, in special lucruri materiale. Case, masini, cele mai traznet tehnologii ca mai apoi sa munceasca cat e ziua de lunga pt a le intretine. Eu sunt tare fericita cu gradina mea mica de rosii, salota si cele 5 ghivece cu diferite verdeturi. Am invatat sa nu mai beau pt a-mi ineca amarul, m-am lasat si de fumat, am invatat sa nu mai am in preajma mea tot felul de  oameni doar pt a nu fi singura. Am invatat sa mananc sanatos, sa fac mai multa miscare, sa citesc mai mult, am invatat ca in fiecare zi sa fac ceva pt a ma imbogati spiritual si ca am cea mai mare datorie fata de mine de a ma autoeduca. Am invatat ca seara cand ne ducem la culcare "murim" pt ca a 2-a zi sa ne nastem alti oameni. Asta am facut in 2011-2012.....iar in 2013 KARMA nu a intarziat sa apara. A dat palmele morale cui a meritat iar eu am fost acolo sa vad si constientizez ca inca un capitol din viata mea s-a incheiat si totodata mi-a aratat roadele schimbarilor facute in viata mea. Am reluat prietenii uitate sau neglijate si am intalnit noi oameni minunati. Mi-am luat bocceluta, mi-am luat pisica la subrat si m-am mutat in Anglia. M-a urmat o prietena de-a mea deci nu mi-a fost deloc greu pt ca aveam cu mine o bucatica din ceea ce pt mine inseamna "acasa", Romania si patrie! 3 saptamani mai tarziu ne-am mutat la casa noastra ( eu si logodnicul), 2 luni mai tarziu ne-am casatorit si alte 3 luni mai tarziu am devenit Mamica :) Iar in 2 sapt ne mutam  la o casa mai mare cum multa verdeata si un parau ce trece prin curtea noastra.
             Deci sunt foarte recunoscatoare pt un 2013 ce l-am trait din plin si ma uit cu mare  entuziasm la un 2014 ce de abia a inceput cu un ghindoc mic ce se schimba zi de zi sub ochii mei, cu multe linkuri video cu exercitii de aerobic, pilates si fitness, cu stocul de carti facut inca de anul trecut si... la bratul unui barbat minunat! :)
          

              I did start a year ago, and I will start again TODAY! :)